Sunday, November 22, 2009
Realitea TV, cum te tampeste televizorul
Cu cativa ani in urma credeam ca tv de stiri sunt noile telenovele:
- calitate a programului indoielnica;
- foarte ieftin de facut
- calitate a programului indoielnica;
- foarte ieftin de facut
Wednesday, September 16, 2009
Handicapuri Sociale
Ieri a trebuit sa vizitez mai multe feluri de handicapati. Am avut o intalnire cu reprezentanti ai unui ONG care se ocupa de persoane cu handicap mental de diferite grade-Centrul de zi Sf Ana. Proiectul lor a fost sustinut de United Way Romania pentru mai multi ani la rand, iar intalnirea respectiva avea ca scop monitorizarea modului in care au fost folosite fondurile United Way. A fost o intalnire foarte placuta cu niste oameni optimisti, pozitivi, convinsi ca fac ce trebuie in completarea serviciilor sociale de stat. Handicapatii mental sunt niste adulti absolut normali care au un grad mental de dezvoltare la nivelul copiilor de 3-4 ani. Ei invata si fac progrese in fiecare zi. Stiu sa te salute si sa iti zica "multumesc" Am avut iata neplacerea sa vizitez in aceeasi zi si secretariatul facultatii de ETTI de la Politehnica. Aici m-am intalnit cu niste persoane care nu par sa aiba o dezvoltare mentala superioara copiilor de 5-6 ani. Din pacate ei nu par sa invete nici sa faca progrese. Ei nu raspund niciodata cand ii saluti, si raspund foarte greu la intrebari de genul "Va rog frumos, aici se depun cererile pentru inmatriculari?". Va trebui sa ai multa rabdare cu ei si sa repeti intrebarea ori de cate ori este nevoie.
Daca ONG-ul de care vorbeam la inceput este controlat de ministerul muncii, de directii de protectie ale copilului, si iata si de voluntari din partea sponsorilor, pe secretara sefa de la ETTI, sa-i zicem Nuti cine o controleaza? Eu unde ma plang daca Nuti ma injura, ma da afara in timpul programului afisat si tipa la mine ciobaneste? Cu siguranta ca la Ambramburica Socialista nu, ea fiind mult prea ocupata cu universitatea particulara (la care este asociata aceeasi satra de servili politic) ca sa se mai uite si in ograda proprie.
Unde esti tu Tepes Doamne? Unde sunt Institutiile Europene care imi apara drepturile?
Monday, September 14, 2009
There can be a better way
Saturday, July 04, 2009
Tree weeding campaign June 2009
Songs I like
Friday, March 06, 2009
Thursday, February 12, 2009
"Doar" un call center pentru Vest toata viata
In mod normal daca afirmatia ar fi fost facuta de sefa mea, m-ar fi durut in cot, la fel de mult cat m-a durut cand mi-a zis ca sunt back-office. Numai ca de data asta a fost facuta de cineva la care tin, si a carui opinie o valorez.
Daca altcineva mi-ar fi zis ca nu sunt back-office, ci call-center mi-ar fi facut un compliment, pentru ca daca esti in call center iti trebuie niste abilitati speciale care sa te ajute sa te confrunti direct cu clientul prin telefon sau mail. De fapt nici sefa mea care m-a jignit in naivitatea ei zicand ca sunt back-office, nici persoana care m-a bagat in mod aluziv si sarcastic in tagma "cezarelilor"(customer service representative), nici unul nu avea dreptate. Pentru ca eu nu-s nici back office nici call center. Sunt Centru de Excelenta. (rasete)
Poate stii bancul cu multinationala.
La oficiul pentru plasarea fortei de munca vine intr-o zi un batranel.
- Dom'ne, am un nepot in provincie si as vrea sa-l aduc in Capitala. Ce locuri de munca aveti? - Pai, avem un post de vanzator de ziare, castiga 16 milioane pe luna.
- Prea mult, zice mosul . El e din provincie, vine aici in Bucuresti, da de bani si se strica. Poate aveti ceva mai modest.
- Vanzator in piata, 14 milioane pe luna, plus ce mai pica.
- Tot e mult, zice mosul . O sa-i strice cu femeile, taica. Ceva la zece milioane, zece milioane jumate n-aveti?
- Ba da, sa lucreze intr-o companie Multinationala, dar ii trebuie studii superioare.
Asa ca la multinationala exista pretentii, o gramada. Si daca ei nu se iau in serios, atunci cine.
Daca altcineva mi-ar fi zis ca nu sunt back-office, ci call-center mi-ar fi facut un compliment, pentru ca daca esti in call center iti trebuie niste abilitati speciale care sa te ajute sa te confrunti direct cu clientul prin telefon sau mail. De fapt nici sefa mea care m-a jignit in naivitatea ei zicand ca sunt back-office, nici persoana care m-a bagat in mod aluziv si sarcastic in tagma "cezarelilor"(customer service representative), nici unul nu avea dreptate. Pentru ca eu nu-s nici back office nici call center. Sunt Centru de Excelenta. (rasete)
Poate stii bancul cu multinationala.
La oficiul pentru plasarea fortei de munca vine intr-o zi un batranel.
- Dom'ne, am un nepot in provincie si as vrea sa-l aduc in Capitala. Ce locuri de munca aveti? - Pai, avem un post de vanzator de ziare, castiga 16 milioane pe luna.
- Prea mult, zice mosul . El e din provincie, vine aici in Bucuresti, da de bani si se strica. Poate aveti ceva mai modest.
- Vanzator in piata, 14 milioane pe luna, plus ce mai pica.
- Tot e mult, zice mosul . O sa-i strice cu femeile, taica. Ceva la zece milioane, zece milioane jumate n-aveti?
- Ba da, sa lucreze intr-o companie Multinationala, dar ii trebuie studii superioare.
Asa ca la multinationala exista pretentii, o gramada. Si daca ei nu se iau in serios, atunci cine.
.
Doresc pe aceasta cale sa-i comunic persoanei in cauza ca urmatoru meu job la mutinationala de indieni nu-i nici call center nici back office, ci o sa fie pe contabilitate. Daca nici contabilitatea (care iti arata daca ai profit sau daca ai lucrat de geaba) nu e importanta in firma, atunci ce e?
.
Visit the Charity Shop
Tuesday, February 10, 2009
Chance for Life
Friday, January 30, 2009
"Crima si Pedeapsa" dramatizare de Kordonskiy dupa Dostoievski la Teatrul Bulandra
Omul este captiv intre trei niveluri psihologice: eul, supraeul si sinele. Sinele si supraeul dilalogheaza intre ele iar eul decide ce iese la suprafata. Pentru ca omul, nenorocitul de om sa se adapteze la orice mediu, oricat de dur, ca un paria, dupa cum zice personajul lui Dostoievski. Kordonskiy il despica pe Raskolnikov in trei fiinte pe care le personalizeaza, fiecare are un traiect psihologic fix. Este un procedeu psihologic foarte oportun pentru explicarea personajului, prin introspectie. Raskolnikov este mereu convins ca crima este un lucru absolut normal, ca ea poate face bine comunitatii.
Sunt cateva momente foarte tensionate in piesa: moartea iepei, moartea Alionei sau rugaciunea lui Raskolnikov, care spera sa fie iertat de divinitate.
Raskolnikov incepe acest dialog cu Dumnezeu doar cand este impins de la spate de Sonia, prostituata caita; pina la acel moment judecata lui i se pare suficienta.
Anca Androne este Sonia, joaca foarte natural rolul celei de-a 4-a constiinte a lui Raskolnikov, pentru ca ea este cea care face ca cele trei niveluri psiholgice sa intre in unison. Relu Poalelungi este supraeul invins de celelalte niveluri psihologice. Vlad Logigan este instinctul care ii spune lui Raskolnikov cand sa dea cu toporul. Sorin Leoveanu este anchetatorul care intra si el in mintea lui Raskolnikov si ii intelege motivatia.
"Crima si pedeapsa" lui Kordonskiy este un spectacol bun cu un light design care pune bine in scena trairile personajelor.
Foto : Bulandra.ro
Visit the Charity Shop
Wednesday, January 07, 2009
Criza imi omoara furnizorii
Sunday, December 21, 2008
Nu mai descopar nimic
Cand eram tanar si entuziast si poate fericit distributia de presa in tara asta era de rahat. Asa ca daca voiam sa apuc ceva bun trebuia sa ma trezesc devreme. In prima vineri din fiecare luna aparea un supliment plin de viata si culoare la Ziarul Financiar, Descopera. Pe vremea aia eram student fara venituri si consideram ca banii pe care care ii dadeam pe ziar impreuna cu suplementele sale era o nimica toata- 15.000 de lei. Merita sa ma trezesc in fiecare vineri la ora sapte si sa ma infiintez la taraba la care stiam eu ca se distribuie Publimedia chiar inainte sa deschida, chiar daca in zilele de vineri nu aveam cursuri si as fi putut sa imi fac "la grasse matinee".
Revista a crescut si dupa cateva luni bune s-a desprins de ziar si a fost publicata independent la 4, 5 ron, apoi la 7,5 , 9 si acum in ultimele zeci de luni la 14,9 ron impreuna cu dvd-ul Discovery.
Acum, dupa vreo 6 ani suntem iata in Marea Criza Moderna si aflu stupefiat ca Decembrie 2008 este ultimul numar Descopera printat, si ca aventura continua online.
Imi amintesc si acum emotia cu care rasfoiam revista si sorbeam toate pozele si textele.
Cover-story-ul din al doilea Descopera (Mai 2003, cel mai mare regret al meu e ca nu am rasfoit niciodata primul Descopera) era despre muntele Uluru din Australia.
Foto: descopera.ro
Revista a crescut si dupa cateva luni bune s-a desprins de ziar si a fost publicata independent la 4, 5 ron, apoi la 7,5 , 9 si acum in ultimele zeci de luni la 14,9 ron impreuna cu dvd-ul Discovery.
Acum, dupa vreo 6 ani suntem iata in Marea Criza Moderna si aflu stupefiat ca Decembrie 2008 este ultimul numar Descopera printat, si ca aventura continua online.
Imi amintesc si acum emotia cu care rasfoiam revista si sorbeam toate pozele si textele.
Cover-story-ul din al doilea Descopera (Mai 2003, cel mai mare regret al meu e ca nu am rasfoit niciodata primul Descopera) era despre muntele Uluru din Australia.
Foto: descopera.ro
Viata e Frumoasa
Anul asta m-am ingrasat vreo 20 de kile. Pe care le dadusem jos prin 2006. Descopar iata un pattern. Un ciclu de vreo 3 ani. In urma unei auto expertize stiintifice s-a descoperit ca m-am ingrasat pe fond de stres. Asa ca hotararea mea pe anul urmator este Live and let live: f**** 'em all. 
La multi ani 2009!
La multi ani 2009!
Sunday, December 07, 2008
Radu Beligan-90
Radu Beligan, nascut pe 14 decembrie 1918. TNB organizeaza un "spectacol" unic, o piesa in regia si interpretarea lui Beligan. 90 de ani, din care 70 pe scena teatrului romanesc. A intinerit odata ce inainta cu varsta, si si-a dat seama ca cel mai important lucru in viata este sa iubesti si sa fii iubit. Intocmai ca relatia lui cu publicul. Au fost emotii mari la discursul de final al acestei scurte istorii, pentru ca asa cum au spus-o si altii, teatrul este cand ii faci pe oameni sa rada sau sa planga. Restul este doar o.. tuse. La multi ani Radu Beligan.
Foto : TNB
Foto : TNB
Monday, November 24, 2008
"Orfeu si Euridice" dupa opera lui Christoph Willibald Gluck, muzica Mahler
In niciun caz "un moment de vîrf în istoria teatrului românesc", ci al operei romanesti. Poate nu toata lumea este pregatita sa decodifice lirismul acestei piese de acum cateva secole(premiera operei a fost in 1774), poate ca mai multi dintre noi ne-am dori un dramatism so '5o. Darie este un artist minunat, corul Accustic la standarde inalte la care ne-a obisnuit, iar Orchestra Metropolitana ca in zilele ei mari. Punerea in scena e facuta cu mare atentie la detalii (asta sigur o sa dea bine in CV-ul lui Darie), sunt foarte multe personaje fiecare cu traseul lui complicat pe scena de la Toma Caragiu. "Orfeul" lui Darie este doar o opera fara sa fie un show, este doar lirism, imagine si sunet, fara sa fie teatru. Asa ca primeste premiul pentru cea mai buna opera jucata pe o scena de teatru.
Sa nu ma intelegeti gresit, dar unii dintre noi ar vrea sa se mai temine odata cu Festivalul de teatru european, si sa nu se mai ocupe scenele bucurestene cu spectacole de prin alte parti mai mult de doua saptamani. "Crima si pedeapsa", "O scrisoare pieduta" si alte partituri de prin partile noastre.
Monday, November 03, 2008
Muzeul George Enescu la Palatul Cantacuzino
George Enescu a fost casatorit cu Maria Cantacuzino, palatul fiind construit de Gheorge Cantacuzino (primar al Capitalei, apoi prim ministru, sef al Conservatorilor). In Aula Palatului se desfasoara periodic concerte de muzica clasica, intr-o atmosfera intima si foarte "classy". Picturi murale de Costin Petrescu, Sculpturi Emil Wilhelm Becker.Calea Victoriei 141
Site
Sunday, November 02, 2008
Casa unde am copilarit
Nu mai am niciun bunic in viata. S-au dus cu totii. Intr-o isterie a globalizarii am sarbatorit Halloween-ul dar daca reusim sa ne intoarcem catre noi si catre radacinile noastre o sa descoperim ca "Sarbatoarea tuturor sfintilor" lor (ocazie cu care spiritele se intorc sa mai bantuie o repriza pe Pamant) se suprapune cu "Sambata mortilor" a noastra. In acest week end ai mei au gasit prilejul sa mai organizeze o pomana in memoria bunicilor.
Se zice ca nu prea esti in stare de nimic daca nu esti odihnit. Ei bine eu am descoperit ca pe langa asta, sunt si excesibil de sensibil cand sunt mahmur. Cam asa eram in dimineata acestei sambete a mortilor. De la acel pahar de vin in plus din ajun. Pe 1 noiembrie anul asta s-au atins niste temperaturi record la amiaza. Eu insa cand intram in satul cu pricina, natal vreau sa zic vedeam numai ceata si aveam un soare rece chiar in fata. Niste stalpi de telegraf abandonati insoteau drumul care ducea catre primele case din sat. Cand eram copil ma gandeam ca oamenii din aceste case de la marginea satului erau foarte curajosi, pentru ca daca venea lupul sau o alta fiara sau bau-bau, pe ei ii inhata primii. Adauga la aceasta atmosfera cetoasa si niste muzica depresiva Damien Rice... am avut noroc ca nu am nimerit in shantz cu matizul din dotare.
Nea Mitu este fostul vecin cu care a copilarit si a crescut bunicul meu din partea mamei. A facut anul asta 81 de ani."Au murit atat de tineri", a spus fata lui "Nea Mitu" despre bunicii mei; "Dumnezeu i-a luat iar pe noi ne-a lasat sa ne chinuim" i-a replicat "Nea Mitu" abea sprijinindu-se in carjele lui.
Tuesday, October 07, 2008
Unde merg banii publici: free political publicity on TVR 3
TVR-ul rescrie cartile de PR din nou si din nou: TVR3 post national cu retransmisii locale se lanseaza intai local, la Timisoara, in conditiile in care eu de la Bucuresti sunt cu plata nenorocitei de taxe TV la zi.
A trecut cumva 10 octombrie, data anuntata a lansarii TVR3? din nou TVR-ul se dovedeste o adunatura de amatori in ceea ce priveste evenimentele si coordonarea. Pe ce consumati banii publici?
Pe evenimente din astea care pot fi urmarite de.. vreo 3 banateni? De ce transmisiunea evenimentului nu a fost nationala? Unde a fost PR-ul? Unde a fost promovarea? TVR3-ul se lanseaza in doua zile, si nu aveti inca o grila publicata?
E strigator la cer.... EU, EBU stiu ce faceti voi cu banii publici? Parca suntem in lumea a treia, parca suntem in anii 70 cand ati lansat voi tvr2 fara prea mare "atentie" la PR, devreme ce evenimentul se prezenta singur. E absurd. Abea astept marea lansare de la Odata in viata, presupun ca singurul program de la tvr 3 pe care o sa-l vad o sa fie retransmisia pe tvr1, devreme ce cablistii au zis deja "multumim, nu".
Asa as fi zis si eu devreme ce e evidenta speranta de impact electoral a tvr3-ului. TVR3-ul apare Just in time pentru campania electorala cu uninominale. Mi-e rusine ca traiesc in tara asta.
TVR3, inca un mare FÂS cu cota de piata de sub 3% de la TVR se lanseaza oficial pe 10 octombrie 2008. Initial s-a anuntat ca nici TVR3 nici cealalta fâsâială publică TVR info care sta sa ma incurce la telecomanda nu o sa manance buget, ci or sa le faca cu mana de lucru deja contractata pe alte proiecte (????!!!!).
Astazi guvernul continua sa pompeze bani in gaurile astea negre. Asociaţia de Comunicaţii prin Cablu (ACC) , asociatia cablistilor, isi apara contractele in desfasurare pentru locurile "must carry". Si eu le dau dreptate. Sincer, prefer sa vad a zecea oara un documentar semidoct despre fantome decat sa vad productia cu target local a vreunui stagiar de la TVR3, 4, sau tzspe local, platit si din taxa mea TV.
Articol TVR
Friday, October 03, 2008
"Cu usile inchise" de Sartre, la Sala 99 TNB
Sa zicem ca murim si ajungem in iad. Ce forma poate sa ia acest iad? Sa fie niste cazane cu smoala, sa fie un loc fierbinte, de pe oriunde izvorand flacari? Dar daca ar fi o incapere cu usile inchise in care nu poti scapa de ceilalti... O incapere care pare sa fie din ce in ce mai fierbinte. Cum ar fi sa ramai captiv cu inca doua persoane intr-o incapere cu usile inchise pentru.. totdeauna? Ar fi ingrozitor, ar fi iadul. Ti-ai dori, poate, sa mori de-a binelea. Asa spune si personajul lui Sartre. "Infernul sunt ceilalti". Si nu trebuie sa mori ca sa afli asta.
Wednesday, September 24, 2008
"Boogie"-ul lui Radu Muntean
Daca Review-ul din "L'Humanite" zice"Le cinema roumain aura su nous surprendre cette annee", mie mi s-a parut doar o tampenie de genul unui scurt metraj pentru lucrarea de diploma care se termina in coada de peste. Credeam ca aceasta cinematografie romaneasca a scapat de nuditati gratuite de tip amator. Nu e cazul aici. Da, intradevar Radu Munteanu m-a surprins cu fetzele pe care le tot plimba prin gingle-uri comerciale, dar m-a surprins negativ.
Nu prea am inteles cum Gica Petrescu ar putea sa iti aminteasca de anii tineretii in cadrul unei crize a barbatului de 30 de ani, insa inteleg ca o astfel de coloratura "locala" ar putea aprecia o frantuzoiaca ametita de vin rosu la un film "est-european".
Cireasa de pe tort am inghitit-o la iesirea din cinematograf, privind afisul filmului, unde pe bulina care este acum se pare logo-ul CNC regasesc sloganul lor: "Toate filmele care merita". Inteleg ca numai asta e rolul CNC-ului : un fel de contabila aproape de pensie care hotareste cine cat "merita". Mi-e rusine ca am fost la filmul asta, care conform CNC-ul "a meritat", iar domnul Radu Munteanu imi datoreaza 8 RON si doua ore, pentru ca nu "merita", pentru ca a facut un film imposibil de aratat in afara Europei(dar probabil ca doar Europa este publicul pe care il "merita" Munteanu). NB: sunetul (cel putin la Studio) a fost execrabil, am avut flash-back-uri din anii 90. Foto: Site Oficial
Saturday, September 13, 2008
My summer of love
Asa apune soarele in Creta, aproape de mormanul lui Eleftherios Venizelos, "the maker of modern Greece" (Duffield J. W., The New York Times, October 30, 1921, Sunday). In 1913 Venizelos a participat la Conferinta ce a avut ca rod Pacea de la Bucuresti la Casa Capsa.
Poate stii povestea cu Micul Paris. Asa i-au spus Balcanicii care nu ajungeau prea departe de casa lor in drumul spre vest, spre Civilizatie. Poposeau aici si pentru ca erau foarte impresionati, i-au spus Bucurestiului Micul Paris.Saturday, May 24, 2008
Prea multe vorbe
Vorba ii este data omului ca sa isi ascunda gandurile. O frumoasa zi de mai. Am fost in parc in sectorul 6. La fel si echipele de campanie. Tricouri, odorizante de masina impotriva imputiciunii, pixuri, invitatii la concerte cu seniori ai scenei romanesti (pensionarii sunt in aceasta campanie un target foarte suhetabil). Am fost la o bere cu un cunoscator al acestor culise. Se pare ca un anume candidat care promite sa faca metrou in Drumul Taberei ( o chestie care nici macar nu tine de primarie,ci de ministerul transporturilor) avea dupa el vreo trei pensionare catre care se platesc facturi pentru a juca rolul de vox populi. Fi cu ochii in patru. Nu te lasa manipulat.Friday, May 09, 2008
"Ecaterina cea Mare" de Bernard Shaw la TNB Amfiteatru
Pentru reprezentatia din 15 mai biletele s-au pus in vanzare marti 6 mai la ora 10. Am sunat la ora 14 la casa de bilete si surpriza, toate cele 353 de locuri ale salii Amfiteatru se vandusera. Intre timp unii "jurnalisti" inca mai bat moneda pe sondaje de genu 90% din romani nu merg la teatru. Cu siguranta, cum au mai spus si altii, oferta e mai mica decat cererea.
Poate ca succesul in acest caz vine din combinatia comedie, subiect cu "intrigi de curte", actrita de scucces-Maia Morgenstern. Sper ca se mai joaca pina la incheierea stagiunii.
In septembrie 2008 Stefan Iordache se stinge in urma unui cancer faringian. Eu nu am apucat sa vad piesa "Ecaterina cea Mare" in care era distribuit si el. Mi-l amintesc din "Alex si Morris". Era o piesa despre... culmea doi batrani intr-un azil care se gandesc la sfarsit. Cu Stefan Iordache este la fel ca orice lucru placut: iti dai seama cat de mult iti lipseste numai atunci cand inceteaza sa existe. Nu l-am pretuit indeajuns cat a reusit sa ne bucure prin prezenta. Acum ne-au ramas doar amintirile. Si ne-a ramas si melodia Loredanei, "Buna seare iubitte". Stefan Iordache we love.
In septembrie 2008 Stefan Iordache se stinge in urma unui cancer faringian. Eu nu am apucat sa vad piesa "Ecaterina cea Mare" in care era distribuit si el. Mi-l amintesc din "Alex si Morris". Era o piesa despre... culmea doi batrani intr-un azil care se gandesc la sfarsit. Cu Stefan Iordache este la fel ca orice lucru placut: iti dai seama cat de mult iti lipseste numai atunci cand inceteaza sa existe. Nu l-am pretuit indeajuns cat a reusit sa ne bucure prin prezenta. Acum ne-au ramas doar amintirile. Si ne-a ramas si melodia Loredanei, "Buna seare iubitte". Stefan Iordache we love.
Foto: TNB
Tuesday, May 06, 2008
"Mamouret" de Jean Sarment la Bulandra Sala Izvor
Nu as vrea sa minimizez prestatiile celorlalti actori, dar spectacolul nu a inceput pina nu a aparut Tamara Buciuceanu. Piesa este scrisa intr-un mod in care poate fi considerata un recital al rolului Tamarei.
Nascuta in 1929, pe Tamara Buciuceanu ti-o amintesti cu siguranta din seria "Liceenii", sau ca Chirita lui Alecsandri.
Cand este pe scena Tamara Buciuceanu, comedia este pe scena. Piesa foloseseste in special comicul de limbaj, sustinut de o interpretare profesionista. Intriga sau alte momente ale actiunii nu conteaza; in schimb o sa iti amintesti cu siguranta grimasele si gesturile Tamarei Buciuceanu.
Foto: Bulandra.ro
Wednesday, March 26, 2008
Vor să dărâme Teatrul Naţional
Vor acum să reorganizeze sala mare şi să reorganizeze TNB ca un centru cultural, ca să integreze un public cât mai larg. Mai bine l-ar face hotel, cum s-a întâmplat la ultima renovare. Vor să desfiinţeze Sala Amfiteatru, şi în loc de 4 săli să îngrămădească la Universitate 8.
Sala amfiteatru, o sală intimă şi speciala, in care am trait atatea momente speciale.
Acolo m-am intalnit prima data cu Marius Manole. Acolo Cargiale inca mai traia, la fel si Jupan Dumitrache adus la viata de Mircea Rusu. Acolo Mariana Mihut sufera iar si iar durerea pierderii fiului. La fel si Olga Tudorache. Acolo Radu Beligan incearca sa isi adune familia. Acolo s-au intamplat iubirile interzise ale Teodorei Mares sau ale lui Carmen Ungureanu.
Sala Amfiteatru este deja un spatiu multifunctional si neconventional, in care publicul interactinoeaza foarte usor cu spectacolul. Nu stiu de ce vor sa o darame. Dupa parerea mea singura problema ar fi sistemul de ventilatie, problema care apare si in Sala Mare.
Sala Amfiteatru are exact numarul de locuri-240 care odata ocupate, te ajuta sa te simti bine iar nu exclus de la spectacol, cum poti sa te simti intr-o sala mai mare.
E un loc unde am cunoscut spectacole cu adevarat originale, bune iar nu pe gustul "publicului larg" (care se intampla la Sala Mare=1200 de locuri).
Si cu toate astea ei vor sa o darame.
Vor sa organizeze renovarile astfel incat sa nui afecteze reprezentatiile in Sala Mare. DE CE? In Sala Mare am vazut jucandu-se cele mai proaste spectacole din Bucuresti, de la Burgezul Gentilom, la Eduard al treilea, sau (dezgustatoarele) Patimi ale lui Toma d'Aquino.
Daca il mai vad odata pe Caramitru cat de penibil joaca in Eduard al treilea vand tot si plec din tara.
Cine ia deciziile astea? Caramitru? Daca le ia el, jos cu Caramitru. Daca sunt decizii pur politice, atunci sa le fie rusine.
Vor acum sa construiasca cafenele si teatre in aer liber. La fel cum a iesit si la ultima renovare- Cafe Theatro. Si toate astea, evindent pe bani publici.
Domnule Caramitru, daca va mai raman niste bani de la renovarea asta a lu'peste, vedeti ca la vreo 200 de metri de caricatura dvs de Barbican Hall gasiti Sala Teatrului Foarte Mic, o sala care are cu adevarat nevoie de renovare, dincolo de satisfacerea orgoliilor dambovitene, o sala in care joaca si ar tot juca oameni care poate au talie internationala, ca Oana Pellea.
Poate le cumparati si lor vreo doua fotolii, macar pentru invitatii VIP.
Sunday, March 23, 2008
România două-mii-şoptistă
Acum vreo 15 ani, prin '93 in afară de Panoramic radio TV, alternativa de ghiduri TV era alcatuita dintr-un ziar bicolor editat pe la Cluj, TV Satelit. Eu intotdeauna am crezut ca poti sa spui o gramada despre o naţiune în funcţie de ce difuzează ei la TV. Şi cel mai repede îţi dai seama despre asta dintr-un ghid TV. Astăzi poţi să alegi dintr-o puzderie de ghiduri TV: ghidurile TV supliment de la ziare, PRO TV magazin, Acasa magazin, TV Story, TV mania şi multe altele.
Am fost atras de programele speciale de duminică seară de reacţia Pro TVului la un eveniment recent.
Când mult iubitul şi stimatul Băsescu a defecat pe un drept recunoscut in lumea civilizată (deci nu în mult iubita patrie România) de SECOLE, respectiv libertatea presei, reacţia Pro TV-ului a fost să declare că serialul lor de duzină, "Anticamera" este doar o ficţiune. Un mecanism excelent de PR, dacă mă întrebaţi pe mine. De altfel PRO TV-ul a stat mereu excelent la PR. Am căzut iată şi eu pradă acestui sistem de PR pentru vreo zece minute (atat am putut rezista). Vedem aici aceleaşi bancuri de Chitila şi aceleaşi faze penibile cu care ne-a obişnuit Călinescu încă din copilărie.
Serialul "17" în schimb. pe Prima TV are deja mai multe pretenţii. Aceşti oameni îşi spun serial-dramă.
.jpg)
Un serial interzis sub 15 ani (ratingul CNA), plin de violenta gratuita si cu interpretare de la proasta in jos.
Eu deja ma pregatesc pentru shushe de genul "Premiul pentru cel mai bun serial al anului" unde astfel de element vor fi multi premiate.
Pana una alta, eu o a sa ma distrez cu a zecea reluare din "The Nanny", un clasic al televiziunii din Romania, daca ma intrebati pe mine.
Pentru ca la ei poate publicul este mai bine segmentat si targetat, si fiecare trust produce pentru toata lumea.
Monday, February 11, 2008
"Ce pacat ca-i curva"de John Ford la Teatrul Bulandra sala Izvor
Emilia Bebu - Annabella
Am fost la cateva piese de teatru scurte de 60-70 de minute, acele piese de teatru care imi rapesc foarte putin din timpul meu pretios de orasean ocupat. Am fost la Bloch Bach la Odeon, la "Ma tot duc" la Teatrul foarte mic, la productiile de la Teatrul Act, sau la teatrul usor de digerat langa o bere, cu alura de sitcom, in subsol la Green Hours. M-am bucurat ca scenele erau scurte si conflictul era rezolvat rapid, ca actorii nu insistau prea mult pe trairi, ca nu era nevoie sa deranjez ca sa plec mai devreme de final.
Dar este o specie de teatru care face un statement prin durata, chiar inainte sa se ridice cortina, un statement care minimizeaza importanta pe care fiecare umil spectator de teatru si-o da timpului sau. Este acel tip de teatru care insista pe sentimente, emotii, trairi, si mai putin pe actiune. Este acel tip de dramatism care fost conceput pe vremea cand timpul fiecaruia trecea altfel, si importanta pe care fiecare om i-o dadea era mult mai mica, pe cand o piesa de teatru insemna re crearea unei lumi.
Este cazul pieselor "Oblomov"(1858) al lui Goncearov si "'Tis pitty she's a whore"(1633) al lui John Ford, ambele la Bulandra.
John Ford este un dramaturg britanic (1586-1640)- da a trait pe vremea in care se scriau piese de teatru chiar si despre vrajtoare-"The Witch of Edmonton".
Dar este o specie de teatru care face un statement prin durata, chiar inainte sa se ridice cortina, un statement care minimizeaza importanta pe care fiecare umil spectator de teatru si-o da timpului sau. Este acel tip de teatru care insista pe sentimente, emotii, trairi, si mai putin pe actiune. Este acel tip de dramatism care fost conceput pe vremea cand timpul fiecaruia trecea altfel, si importanta pe care fiecare om i-o dadea era mult mai mica, pe cand o piesa de teatru insemna re crearea unei lumi.
Este cazul pieselor "Oblomov"(1858) al lui Goncearov si "'Tis pitty she's a whore"(1633) al lui John Ford, ambele la Bulandra.
John Ford este un dramaturg britanic (1586-1640)- da a trait pe vremea in care se scriau piese de teatru chiar si despre vrajtoare-"The Witch of Edmonton".
Tema piesei este - formal- incestul, iar informal opozitia la dogme, principii si chiar la religie.
"Ce pacat ca-i curva " la Bulandra este un show dramatic deplin in care evident temele sunt doar pretexte pentru a ilustra o lume plina de dogme, poate mai multe dogme decat in lumea de azi, o lume plina de oglinzi, paravane transparente sau valuri care ii ascund pe actori si pe spectatori chiar si de ei insisi.
Din cele 4 ore ale spectacolului 3 ore jumatate sunt vorbe de iubire, rostite de doi indragostiti in diverse momente ale intrigii.
Toata lumea asta cu timpul ei pretios va remarca cu siguranta un joc sincer si plin de trairi interioare ale unui actor (dati-mi voie sa ma scuz pentru cliseu) tanar, Vlad Logigan.
Muzica si efectele de lumina amplifica trairile interioare ale pesonajelor si le condamna faptele savarsite impotriva dogmelor.
"Ce pacat ca-i curva" e o piesa cu multa tensiune dramatica, tensiune care cand este eliberata conduce acolo unde fiecare spectator se asteapta, respectiv la pedeapsa faptasilor.
Vlad Logigan- Giovanni
Monday, February 04, 2008
"Opposites attract" de Bruce Kane la Teatrul Tineretului Metropolis
Bruce Kane scrie o piesa ca un lant de monologuri cinice si pline de umor, sarcasm si ironie. Vitalie Bantas de la Teatrul Mic impreuna cu niste actori foarte tineri si care par sa aiba (dar si au) multe de spus ne prezinta 70 de minute de monoloage sincere de viata. Cu Dorina Chiriac. In regia lui Florin Piersic junior. O femeie e cu atat mai dorita cu cat este mai inaccesibila. Cosmarul unei persoane poate fi visul neimplinit al alteia.
Sunday, February 03, 2008
"Edith Piaf" de Malina Andrei la Teatrul Tineretului Metropolis
Claudia Negroiu ne poarta in doua ore prin toata viata cantaretei de la cantecele de pe strada, "contractele"cu diverse baruri, certurile din dormitor, la concertele in SUA.
Este foarte naturala si are multe momente de interpretare live. O scena foarte emotionanta in care artista recurge la cea mai veche meserie pentru ca nu avea bani pentru inmormantarea copilului.
Si desigur replica memorabila "Acum pot sa mor, am trait cat pentru doua vieti".
Ritmul este foarte alert, si puncteaza foarte bine emotiile din momentele importante ale vietii artistei. Este un show foarte bun, care din pacate nu umple sala doar pentru ca Teatrul Metropolis are nevoie de mai mult PR.
"Istoria Comunismului pe intelesul bolnavilor mintal" de Matei Visniec la TNB Atelier
Matei Visniec, dramaturg francez de origine romana, s-a nascut la Radauti in 1956. In cadrul familiei a avut loc un eveniment nefericit in legatura cu titlurile de proprietate asupra pamantului familiei, pentru ca era pe vremea "aceea".
Poate unul dintre substraturile piesei este tocmai ca sistemul "utopic" comunist incerca sa indobitoceasca populatiile si sa le faca la fel de simplu de manipulat ca pe niste bolnavi mintal.
Un spectacol intr-o distributie foarte bine aleasa: Bleont in rolul profesorului de istorie a comunismului, Medeea Marinescu intr-un rol sincer si bine jucat de asistenta la ospiciu, Mircea Rusu, in rol de director de ospiciu.. si corul bolnavilor mintal.
Mie imi place la nebunie cum joaca Florina Cercel rolul de directoare adjuncta de ospiciu, cu o mica slabiciune fata de vodka, dar care isi ia foarte in serios rolul de a raporta fata de autoritati toate atitudinile reactionar-antirevolutionare care tasnesc din mintile bolnavilor mintal.
Andrei Duban pe vremuri era seful pionierilor sau soimilor patriei sau ce erau ei . Aparea pe TVR la fiecare eveniment important, ca sa ii indobitoceasca si pe cei mici cu propaganda comunista. Apare acum in rol de bolnav mintal. Isn't it ironic?
Si acum sa incercam sa rostim cu gura larg deschisa: "utopie".
Florina Cercel a fost nominalizata la Gala Premiilor Uniter 2008 (14 aprilie) la categoria Cea mai buna actrita in rol secundar pentru acest rol Stepanida Rozanova, premiul a fost luat de Dana Dogaru pentru rolul Mama/ Chelnerita japoneza din spectacolul In rolul victimei, la Teatrul Metropolis
Florina Cercel a fost nominalizata la Gala Premiilor Uniter 2008 (14 aprilie) la categoria Cea mai buna actrita in rol secundar pentru acest rol Stepanida Rozanova, premiul a fost luat de Dana Dogaru pentru rolul Mama/ Chelnerita japoneza din spectacolul In rolul victimei, la Teatrul Metropolis
Sunday, January 27, 2008
"Edward al treilea" de William Shakespeare la TNB in Sala Mare
Muzica penibila, interpretare penibila. Cred ca au facut piesa asta doar ca sa mai scoata toata "actorimea" care impanzeste nationalul un ban de paine. Ma intreb ce sanse au avut ceilalti contracanditati la rolul principal atunci cand au facut castingul in fata lui Caramitru -care cica are si functie de management in TNB.
http://www.timeoutbucuresti.ro/teatru/6358/2370962/eduard-al-iii-lea.html
Imi pare bine sa aflu acum ca actul doi a fost redundant, pentru ca eu n-am rezistat pina la actul doi, si aveam o indoiala ca poate pierd ceva. Intr-advar nici pe mine nu m-a urmarit problema onoarei cand am iesit de la piesa, ci mai degraba a dezonoarei; a dezonoarei ce i se aduce unei sali cu numele "IL Caragiale" prin piese atat de indoielnice. Poarta lui Buhagiar si felul in care se metamorfozeaza este maximul de emotie pe care il primesti. Dar daca tot apare sigla "Time out" pe programul piesei, era natural ca "review"-ul TOB sa fie pozitiv.
Saturday, December 08, 2007
Sala Atelier vs. Odeon
"E doar sfarsitul lumii"de Jean Luc Lagarge - emotie prin cuvinte si imagini la OdeonOana Stoica de la Radio Guerilla a spus in episodul "Privighetoarea si trandafirul" despre sala Atelier ca ar fi prafuita sau ceva in sensul peiorativ despre ce se joaca acolo. Si ca "Privighetoarea si trandafirul" vine sa fac lumina.
Iar in episodul cu teatrul olandez la Odeon ca Odeonul e un teatru deschis spre nou, spre modern etc.
Eu cred ca nu a vazut mare lucru din ce se intampla la Atelier si ca incearca prea mult sa faca o imagine prea buna pentru Odeon.
In "Menajeria de sticla" de Tenesse Williams la Atelier se intampla scene emotionante cu Valeria Seciu - premiata de Uniter pentru "Cum gandeste Amy" de la Teatrul Mic (sigur poti sa zici ca Uniteru se da pe naspa, nu e cazul insa la Valeria Seciu- deca te duci sa o vezi jucand iti dai seama de asta). "Menajeria de sticla" e o drama-show complet care iti transmite emotii pure: are si un numar de step si o muzica foarte dramatica (Dorina Crisan Rusu). Sunt aici niste prestatii ale unor actori tineri pe care le incheaga foarte bine Valeria Seciu.
"Istoria comunismului..." de Matei Visniec e un pic interactiva, se joaca bine, din corul de nebuni mintali iese in evidenta Sanda Toma, iar Visniec care se joaca si prin alte parti este numit noul "Ionesco"(apropos la Odeon se joaca vechiul Ionesco) - niciun motiv sa poti numi sala Atelier una prafuita, ba dimpotriva.
In "Idolul si Ion Anapoda" se remarca show-ul facut de Ileana Stana Ionescu si Dan Puric.
Intr-adevar se intampla si "tampenii teatrale" la Atelier, cum e cazul la "Dulcea pasare a tineretii" , unde apare si Ionut Adascalitei sau "Jocul Ielelor"- o exclud din comparatia asta pe Ilinca Tomoroveanu. In schimb nu stiu ce cauta Vlad Ivanov in piesa asta, cred ca ii dauneaza rau la imagine.
La piesele astea chiar am fost si chiar stiu despre ce vorba. Despre "Comedie rosie" se zice ca e buna si despre aia cu femeile de tranzitie se zice ca e comedie bulevardiera (ce-o mai fi si asta), cred ca ar sta mai bine la Nottara.
Okay, si la Odeon sunt piese bune, E DOAR SFARSITUL LUMII, IONESCO-CINCI PIESE SCURTE, BLOCK BACH, sau Afrim's joi.megaJoy.
Dar poate opiniile pe care le-a exprimat tin mai mult de elemente de suprafata - ca aspectul salii (Odeonul arata clar mai bine decat schelele de la Atelier) sau de proiectiile multimedia. In acest caz nu sunt justificate in niciun fel.
Pentru ca esenta teatrului - emotie transmisa prin cuvinte nu tine de chestii de suprafata.
Am fost la Bloch Bach, am vazut dansul lui Cerebel si al tipei de la Opera, am vazut-o pe Coca Bloos am vazut proiectiile cu blocuri, am ascultat colajul de muzica, dar... nu am simtit nicio emotie puternica, sunt prea multe elemente rupte din cotidian pe care vor sa le redea pe scena.
Am fost la Joi Mega Joy, am vazut comedia, am vazut-o pe Rodica Mandache, dar petrecerea incepe inainte sa ajungi tu acolo, se desfasoara acolo pe loc, si tot acolo si ramane, pe scena la Odeon. Nicio emotie puternica nu e transmisa. E un show placut ca o apa calaie, nu te face sa simti mare lucru.
Am fost la "Sfarsitul lumii". Aici e intr-adevar multa emotie. Dar nu am inteles mare lucru. La fel si Hamletmachine O sa mai merg odata. Iar "Sefele" si "Gaitele" sunt tot niste comedii care raman acolo pe scena, nu pleaca nicio emotie cu tine dupa aplauze.
Una peste alta, imi permit sa spun ca chiar daca le iese sau nu, la TNB Atelier incearca sa pastreze un fir dramatic clasic (io asta as numi teatru in sensul tare al cuvantului), pe cand Odeonul incearca o abordare mai "consumista", nu atat de consumista ca la Nottara insa.
Iar in episodul cu teatrul olandez la Odeon ca Odeonul e un teatru deschis spre nou, spre modern etc.
Eu cred ca nu a vazut mare lucru din ce se intampla la Atelier si ca incearca prea mult sa faca o imagine prea buna pentru Odeon.
In "Menajeria de sticla" de Tenesse Williams la Atelier se intampla scene emotionante cu Valeria Seciu - premiata de Uniter pentru "Cum gandeste Amy" de la Teatrul Mic (sigur poti sa zici ca Uniteru se da pe naspa, nu e cazul insa la Valeria Seciu- deca te duci sa o vezi jucand iti dai seama de asta). "Menajeria de sticla" e o drama-show complet care iti transmite emotii pure: are si un numar de step si o muzica foarte dramatica (Dorina Crisan Rusu). Sunt aici niste prestatii ale unor actori tineri pe care le incheaga foarte bine Valeria Seciu.
"Istoria comunismului..." de Matei Visniec e un pic interactiva, se joaca bine, din corul de nebuni mintali iese in evidenta Sanda Toma, iar Visniec care se joaca si prin alte parti este numit noul "Ionesco"(apropos la Odeon se joaca vechiul Ionesco) - niciun motiv sa poti numi sala Atelier una prafuita, ba dimpotriva.
In "Idolul si Ion Anapoda" se remarca show-ul facut de Ileana Stana Ionescu si Dan Puric.
Intr-adevar se intampla si "tampenii teatrale" la Atelier, cum e cazul la "Dulcea pasare a tineretii" , unde apare si Ionut Adascalitei sau "Jocul Ielelor"- o exclud din comparatia asta pe Ilinca Tomoroveanu. In schimb nu stiu ce cauta Vlad Ivanov in piesa asta, cred ca ii dauneaza rau la imagine.
La piesele astea chiar am fost si chiar stiu despre ce vorba. Despre "Comedie rosie" se zice ca e buna si despre aia cu femeile de tranzitie se zice ca e comedie bulevardiera (ce-o mai fi si asta), cred ca ar sta mai bine la Nottara.
Okay, si la Odeon sunt piese bune, E DOAR SFARSITUL LUMII, IONESCO-CINCI PIESE SCURTE, BLOCK BACH, sau Afrim's joi.megaJoy.
Dar poate opiniile pe care le-a exprimat tin mai mult de elemente de suprafata - ca aspectul salii (Odeonul arata clar mai bine decat schelele de la Atelier) sau de proiectiile multimedia. In acest caz nu sunt justificate in niciun fel.
Pentru ca esenta teatrului - emotie transmisa prin cuvinte nu tine de chestii de suprafata.
Am fost la Bloch Bach, am vazut dansul lui Cerebel si al tipei de la Opera, am vazut-o pe Coca Bloos am vazut proiectiile cu blocuri, am ascultat colajul de muzica, dar... nu am simtit nicio emotie puternica, sunt prea multe elemente rupte din cotidian pe care vor sa le redea pe scena.
Am fost la Joi Mega Joy, am vazut comedia, am vazut-o pe Rodica Mandache, dar petrecerea incepe inainte sa ajungi tu acolo, se desfasoara acolo pe loc, si tot acolo si ramane, pe scena la Odeon. Nicio emotie puternica nu e transmisa. E un show placut ca o apa calaie, nu te face sa simti mare lucru.
Am fost la "Sfarsitul lumii". Aici e intr-adevar multa emotie. Dar nu am inteles mare lucru. La fel si Hamletmachine O sa mai merg odata. Iar "Sefele" si "Gaitele" sunt tot niste comedii care raman acolo pe scena, nu pleaca nicio emotie cu tine dupa aplauze.
Una peste alta, imi permit sa spun ca chiar daca le iese sau nu, la TNB Atelier incearca sa pastreze un fir dramatic clasic (io asta as numi teatru in sensul tare al cuvantului), pe cand Odeonul incearca o abordare mai "consumista", nu atat de consumista ca la Nottara insa.
"Menajeria de sticla" de Tenessee Williams - emotie prin cuvant la TNB Sala Atelier.
Oana: Sa le luam metodic. In primul rand, ceea ce spun eu spun cu experientaunuia care merge, vorbeste si scrie de vreo 12 ani despre teatru. In aldoilea rand, cu cat parerile sunt mai diferite cu atat e mai bine pentruca oamenii sunt diferiti unul de altul, rezoneaza la lucruri diferite,teatrul lucreaza cu emotie si ceea ce ma emotioneaza pe mine nu areacelasi impact asupra tuturor. E loc pentru toata lumea.
Te inseli profund. Cum am spus mai sus, teatru vad de mult timp (mai multtimp decat scriu despre teatru). Drept urmare stiu ce spun. Iar imaginibune cu de-a sila nu am facut niciodata. Daca spun lucruri bune despreOdeon, o fac pentru ca cred in ceea ce se intampla in acest teatru.Ma bucur si ma intristeaza ca ti-a placut "Menajeria de sticla". Ma bucurpentru un spectacol care place cuiva e un castig. Ma intristeaza pentru caacest spectacol este unul dintre cele mai prafuite facute la noi. Valeria Seciu e o mare actrita si nu credeam ca o sa o vad vreodata tarandu-se pejos si urland si prin asta sa imi spuna ca personajul sufera. Iarta-ma,dar cred ca esti foarte tanar sau ca tu esti cel care nu a vazut prea multteatru.Din pacate, toate spectacolele despre care vorbesti sunt invechite. Am ocolega care are 20 de ani si cam aceleasi preferinte teatrale ca tine.I-am dat o legitimatie de presa cu care a mers la Festivalul National deTeatru si a vazut, stand pe jos sau in picioare, multe spectacole, siromanesti si straine. Dupa aceasta experienta si-a schimbat completvizinea. Asta pentru ca a vazut ca exista si alte tipuri de teatru, real,sincer, imagistic foarte bogat etc. Spectacolele despre care vorbesti tuse faceau prin anii 50.
Eu nu am facut aceasta afirmatie. Dimpotriva, am promovat spectacole inspatii de joc alternative ca uzina Simeron din Sibiu. Aspectul Odeonuluinu are legatura cu valoarea spectacolelor de acolo, iar nu toatespectacolele de la Odeon sunt bune. Apreciez la acest teatru acestpermanent "a incerca".Oricum, repet : e loc pentru fiecare. Daca sensibilitatea ta este atinsade un gen de teatru, fie el si demodat, e bine. E bine ca te atinge ceva.Dar incearca sa intelegi ca altii pot avea alte optiuni. Iar optiunilemele sunt bazate pe experienta, criterii de apreciere si desigur,sensibilitatea mea.Iti multumesc pentru comentarii si sper ca am lamurit cat de cat lucrurile.Iti doresc multe spectacole care sa te atinga.
Oana Stoica
Tuesday, May 22, 2007
Sali de teatru necivilizate
Exista sali de teatru in Bucuresti care sunt neconfortabile, necivilizate si cu siguranta ar merita o investitie de modernizare si renovare.
Sala Teatrului Foarte Mic de langa Piata Rosetti are cu siguranta un stil, care ramane nepus in valoare de aranjarea salii de vreo 100 de locuri. La fel e si in sala Atelier (200-250 de locuri "ingramadite) de la Teatrul National Bucuresti. Scaunele pe care stai sunt de fapt niste scaune Ospite, pe care le gasesti pe la Brico cu 45 ron. Iar schelele pe care nu poti sa nu le remarci strica poate experienta pe care o ai privind punera in scena. Propun sa renovam salile in cauza, si sa mutam temporar spectacolele intr-o sala care arata mai bine. Eu m-am gandit la Sala CA Rosetti de la Palatul Parlamentului.
Cu siguranta Bucurestenaul care merge la teatru va aprecia o astfel de initiativa a autoritatilor Publice. Si cu siguranta ca mersul la teatru la Paalatul Parlamentului intr-o seara de sambata sau orice alta seara va fi ceva despre care sa vorbesti a doua zi. Poate astfel se va imblanzi si mai mult imaginea cladirii Palatului Parlamentului in constiinta publica (demers deja inceput de Mnac).
Iar gaisrea unui loc de parcare nu va mai fi o problema, nu-i asa?
Monday, May 21, 2007
Si ma tot duc.. adaptare liberă după William Shakespeare, Marc Dore etc
Sa ma duc... sa raman? Daca plec.. o sa fac atataea lucruri interesante, poate o sa fiu liber. Dar daca raman, raman tot cu tine. Tu vrei sa raman? Sau vrei sa plec. Asta nu imi place deloc, spune-mi vrei sa plec...sau vrei sa raman... tu ce vrei? spune-mi odata.
E.. daca e asa.. eu o sa ma tot duc...
Wednesday, May 02, 2007
Strazi vechi din bucurestiul de azi, de la Alexandru Ofrim la Humanitas
Avem acum strada Academiei, zona Domenii, zona Chibrit. Cu siguranta numele au o istorie. Drumul Sarii sau Drumul Serii? Ce cauta lupoaica in Piata Romana.. si ce-a cautat pe la Mitropolie? Cladirile vechi si cu personalitate exista in Bucuresti indiferent de titluri de proprietate, primari corupti, ageamii sau.. cum le zicem acum.. moguli. Trebuie sa doar sa te uiti putin atent si vei auzi povestile lor.Am citit cartea si am imprumutat-o. evident ca n-am mai vazut-o inapoi. Asa ca o sa incerc sa imi aduc aminte povestile de acolo intr-o lunga plimbare la pas prin - cum i-au spus unii - Orasul Secret.
Tuesday, April 24, 2007
Premiile Galei Uniter Sibiu, 23 aprilie 2007
Cea mai bună actriţă în rol secundar* Rodica Mandache, pentru rolul Adel din spectacolul "joi.megaJoy" de Katalin Thuroczy, Teatrul Odeon, Bucureşti
Cel mai bun actor în rol secundar* Sorin Leoveanu, pentru rolul Anchetatorul din spectacolul "Crimă şi pedeapsă", după F.M. Dostoievski, Teatrul L.S. Bulandra, Bucureşti
Cea mai bună scenografie* Dragoş Buhagiar, pentru scenografia spectacolului "Elizaveta Bam", după Daniil Harms, Teatrul "L.S. Bulandra", Bucureşti
Cel mai bun actor în rol principal * Marius Stănescu, pentru rolul Hamlet din spectacolul "Hamletmachine" de Heiner Muller, Teatrul Odeon, Bucureşti
Cea mai bună actriţă în rol principal * Andreea Bibiri pentru rolul Grace spectacolul "Purificare" de Sarah Kane, Teatrul Naţional din Cluj.
Cel mai bun regizor * Radu Afrim, pentru regia spectacolului "joi.megaJoy" de Katalin Thuroczy, Teatrul Odeon, Bucureşti
Cel mai bun spectacol * "Elizaveta Bam", după Daniil Harms, Teatrul Bulandra, regia Alexandru Tocilescu
Cel mai bun actor în rol secundar* Sorin Leoveanu, pentru rolul Anchetatorul din spectacolul "Crimă şi pedeapsă", după F.M. Dostoievski, Teatrul L.S. Bulandra, Bucureşti
Cea mai bună scenografie* Dragoş Buhagiar, pentru scenografia spectacolului "Elizaveta Bam", după Daniil Harms, Teatrul "L.S. Bulandra", Bucureşti
Cel mai bun actor în rol principal * Marius Stănescu, pentru rolul Hamlet din spectacolul "Hamletmachine" de Heiner Muller, Teatrul Odeon, Bucureşti
Cea mai bună actriţă în rol principal * Andreea Bibiri pentru rolul Grace spectacolul "Purificare" de Sarah Kane, Teatrul Naţional din Cluj. Cel mai bun regizor * Radu Afrim, pentru regia spectacolului "joi.megaJoy" de Katalin Thuroczy, Teatrul Odeon, Bucureşti
Cel mai bun spectacol * "Elizaveta Bam", după Daniil Harms, Teatrul Bulandra, regia Alexandru Tocilescu
Wednesday, January 03, 2007
"Inima de caine" dupa Bulgakov la TNB Amfiteatru
Din nou o piesa ca o meditatie in jurul comunismului. O piesa fantastica dupa o nuvela a lui Bulgakov. La Uniter in 2006 au fost omilnalizati pentru "Cel mai bun actor" atat Marius Manole cat si Rebengiuc. A castigat acesta din urma. Piesa regizata tot de Yuri Kordonsky, tot cu aplauze multe. In rolul cainelui Sarik, Marius Manole, cum ne-a obisnuit, intr-un rol de "compozitie" aduna la sfarsit toate florile. Cand iti iese bine e clar ca o faci cu placere. Asa face toata trupa din "Inima de caine"
Saturday, December 23, 2006
"Alex si Morris" de Michael Elkin la Teatrul Mic
Poate ca singuratatea este ultima etapa dinaintea mortii. Stefan Iordache si Mitica Popescu intr-o imbinare de neratat a platitudinilor vietii. O piesa cu actori maturi care curge fara cusur. In final, ramane prietenia intre doi oamaeni, chiar si dupa moarte.
Sunday, December 10, 2006
"Chirita of Birzoieni", adaptare dupa V. Alecsandri de Iarina Demian la Teatrul de Comedie
Acum nu mai avem nevoie de serviciile lui musiu sarla, ci de cele ale lui mistar sarl. Trebuie neaparat sa ne mentinem "fit" cu bicicleta si sauna, trebuie sa dam party-uri cum ii trendu. Aceleasi ambitii de a ajunge primareasa, si de a face rost de avere prin insuratoarea fiului. Un muzical dupa Alecsandri scris de Iarina Demian cu Tudor Chirila. Eu am fost la varianta cu Adriana Trandafir. Ma intreb oare cum e cea cu Emilia Popescu-Bitanescu. In cursul spectacolului niciun animal nu a fost ranit, asa ca nu e necesara nicio interventie a vreunei organizatii care apara drepturile animalelor.
Sunday, December 03, 2006
"Unchiul Vanea", de Cehov, de ani buni la Teatrul Bulandra
Nu poti sa nu iti placa Mariana Mihut. Nu poti sa nu il urasti pe Victor Rebengiuc (din cauza rolului). Nu poti sa nu il iubesti pe Horatiu Malaiele. Despre viata grea si despre sufletul melancolic rusesc. De vazut absolut. Premiul pentru cea mai bună regie la Gala Premiilor Uniter - 8 aprilie 2002 - Yuriy Kordonskiy.
Wednesday, November 29, 2006
"Joi Mega Joy" de Katalin Thuroczy la Teatrul Odeon
Undeva spre sfarsitul vietii, singurele bucurii pe care le mai ai sunt intalnirile cu prietenii care au loc de ani buni in aceeasi seara a saptamanii. Aici discutiile se diversifica in mai multe teme: cine s-a mai "vazut" cu cine (dupa o anumita varsta, se intampla tot mai rar- "Te-ai curvit la batranete recuperezi din tinerete, cu ambele manute recuperezi, timpul nu ti-l pierzi"-Hilda's amoral tango), nenorocitii de parlamentari, despre infidelitati - "Barbatu mi-a fost mare curvar, faceam gulas si rantas in zadar, u la la la" -Boske's song. Toate puse intr-un univers gastronomic si muzical unguresc. Dorina Lazar tine fraiele petrecerii in timp ce toarna supa. Rodica Mandache intr-un rol special. Vei vedea ca pana sa ajungi tu la piesa, petrecerea va fi deja inceputa. De neratat.Tuesday, November 28, 2006
"Revizorul" de N. V. Gogol la Teatrul de Comedie
O piesa de teatru scrisa in 1835 inspirata de evenimente reale, care ramane si astazi actuala. Numai ca in rolul revizorului, nu mai este nici Radu Beligan nici Virgil Ogasanu, nici Dan Puric, ci Stefan Banica Jr. Poate in rolul vietii lui, George Mihaita da greutate montarii de la Teatrul de Comedie. Horatiu Malaele regizeaza o piesa de exceptie. "Si voi de ce radeti? Radeti de voi insiva""Oblomov" dupa Goncearov la Teatrul Bulandra
Un spectacol de Alexandru Tocilescu, despre scufundarea in lancezeala vesnica. Mihai Constantin in forma buna. Sebastian Papaiani si Virginia Mirea nominalizati la Uniter in 2004 pentru roluri secundare. Ana Maria Moldovan isi intra bine in rol. O piesa clasica intr-o viziune moderna. Spectacolul dureaza patru ore, insa odata ce s-au stins luminile, jocul actorilor te prinde si trecerea timpului e alta. Cel mai bun spectacol si cea mai buna scenografie- Dragos Buhagiar la Uniter in 2004.
"Ce formidabila harababura" de Eugen Ionescu la Teatrul de Comedie
Noi nu vedem niciodata tabloul complet. Pentru ca universul nostru stramt este poate o scena sau o sala de teatru, care se afla intr-o "cutie" mai mare, care la randul ei in alta cutie si tot asa. Intelegerea noastra nu poate sa treaca de toti peretii astia. Discursul Domnului - Valentin Teodosiu din final incheaga mesajul lui Ionescu. Iar disparitia Personajului in vestminte de clovn pe scena neagra ii da sens. Pentru ca in lumea noastra "revolutiile pentru libertate se transforma in tiranie". Putina comedie, putin thrill, putin musical. "Imensa, enorma stranietate, calamitate... Formidabila harababura!". Critica spune ca Vizante este atat de bun cand tace... Valentin Teodosiu tine si el steagul sus.
Sunday, November 26, 2006
Profu: Razvan Vasilescu, one man show de Jean Pierre Dopagne
Cand intra in clasa, te ridicai in picioare, si il salutai. Acum nu mai e asa. Acum, in loc sa isi scoata cartea de literatura din servieta isi scoate mitraliera, si... majoritatea elevilor nepasionati de literatura nu mai prind actul doi al piesei. Profii nu pretind plata imediata pentru cursul oferit. Pentru examen, poate... Profii pot reusi sa ramana idealisti mai mult de un sezon. Razvan Vasilescu... ca e un profesor, sau ca e un actor care a fost profesor, nu se mai stie. Ca e curs sau piesa de teatru, nici macar atat... Vii, platesti ca sa taci din gura si sa asculti prelegerea profului si nu se stie daca convingerile tale vor scapa nevatamate...
Tuesday, November 14, 2006
"Henric al IV-lea" de Luigi Pirandello la Bulandra
Despre nebunie, despre singuratate, despre scene si actori, despre masti, despre relativitatea realitatii. Despre cum alegem mai mult sau mai putin voit sa ne traim viata sub o masca. In centrul scenei de la Izvor, Marcel Iures, the hollywood star, Camelia Maxim si Razvan Vasilescu.
"Billy Schiopul" de Martin McDonagh la Nottara
Filmul documentar "Omul din Aran"(1934) prezinta dificultatile si lupta pentru supravietuire in Insulele Aran, din tinutul Galway. Piesa este scrisa in jurul filmului documentar ce are ca subiect vanatoarea de rechini. In aceste tinuturi cu o atmosfera celtica si muzica specifica isi duce viata pe care si-o vrea normala un tanar schiop optimist. Despre cum se vede viata de jos, de pe podea, despre dragoste si despre viata. Constantin Draganescu este omul de stiri in acest mediu arhaic. Primeste Uniter pentru rol secundar-rolul Johnnypateenmike. Un spectacol cu muzica speciala, muzica irlandeza.
"Elizaveta Bam" dupa textul lui Dannil Harms la Teatrul Bulandra
Este 
un text scris in 1927, de un rus. Opera bufa de Irinel Anghel care are legatura cu comunismul. Este de fapt un muzical post modernist. Face parte din programul "Bulandra per musica". Muzica live de la Ansamblul Pro Contemporania, cor la fel de live de la corul Accoustic. O fantezie muzicala reusita. Decorul dadaist, suprarealist, art deco si luminile de la Dragos Buhagiar ("Cum gandeste Amy", "Burghezul Gentilom", "Leonce si Lena", "Alchimistul"si altele). E un must see despre care nu are rost sa povestesti, pentru ca e o experienta a simturilor. Trebuie sa fii acolo ca sa intelegi. Bravo pentru actorii care reusesc sa aiba performante dramatice si muzicale reusite.
un text scris in 1927, de un rus. Opera bufa de Irinel Anghel care are legatura cu comunismul. Este de fapt un muzical post modernist. Face parte din programul "Bulandra per musica". Muzica live de la Ansamblul Pro Contemporania, cor la fel de live de la corul Accoustic. O fantezie muzicala reusita. Decorul dadaist, suprarealist, art deco si luminile de la Dragos Buhagiar ("Cum gandeste Amy", "Burghezul Gentilom", "Leonce si Lena", "Alchimistul"si altele). E un must see despre care nu are rost sa povestesti, pentru ca e o experienta a simturilor. Trebuie sa fii acolo ca sa intelegi. Bravo pentru actorii care reusesc sa aiba performante dramatice si muzicale reusite.Muzica de camera la Ateneul Roman
Razvan Popovici a organizat in perioada 3-12 noiembrie 2006 primul festival de muzica de camera din Romania, cu artisti invitati din metropole europene (Bucarest including) si din New York. Au fost alese spatii deosebite: Palatul Cotroceni, Clubul Embryo, Ateneul Roman, tocmai pentru ca scopul declarat al organizatorilor a fost promovarea muzicii de camera, cea mai intima forma de comunicare muzicala (cuvintele lui). La marea Finala, "Il Finale" la Ateneu, s-a cantat Schubert, Dvorak si Enescu, s-au transmis stari. "ramaneti curiosi, deschisi si entuziasti! "Asadar muzica de camera are nevoie de promovare. Oricum am trait la ateneu o seara deosebita, cu muzica deosebita. Se spune ca la astfel de evenimente nu ai voie sa dai din cap sau din picioare, ci doar din maini. Asa ca ai grija.
Sunday, October 15, 2006
"Regina mama" de Manilio Santanelli la TNB
"Regina madre" sau Olga Tudorache Show. De fapt este un 2 men show. Regina Tudorache si Marius Bodochi. Un scriitor care a gasit calea de mijloc intre barbati si femei (asa declara el) se retrage in casa mamei muribunde sub pretextul ca vrea sa o ingrijeasca. De fapt vrea doar sa ii vinda moartea- sa scrie o carte despre cum se stinge ea treptat. O confruntare intre doua viziuni, doua conceptii (cateodata te gandesti- lasa-l sa zica ce vrea si terminati odata circul- "confruntarea" dureaza aproape 4 ore). O brodare pe tema mortii - "cel mai frumos lucru din viata omului e moartea" si a bolii - "batranetea e o mare seceta". E ok.
"Sarbatori Fericite" de Jean Poiret la Teatrul Nottara
Unchiul meu din Bucuresti zice ca Teatrul Nottara este un teatru bucurestean in care se joaca piese mai slabe. Un lucru e sigur: salile de la Nottara au nevoie de o renovare. Poate ai auzit de "La cages aux foles". Ei bine autorul piesei "La cage aux foles" a scris si piesa "Sarbatori Fericite". E o comedie de situatie. Asa ca nu are rost sa iti bati capul cautand vreun sens al actiunii. Pentru ca sensul asta e ascuns undeva in spatele replicilor "spumoase". Titlul piesei ar trebui sa contina o ironie, in sensul ca sarbatorile petrecute de personaje nu ar fi tocmai fericite. O serie de intamplari care se impletesc in jurul ideeii de infidelitate. Nimic special. Pentru piesa asta o sa inventez un nou "rating"(daca eu nu ma iau ins erios, atunci cine..) Pentru amatorii genului.
Saturday, October 07, 2006
"PerForming the body" de Florin Fieroiu
Un spectacol deosebit, un spectacol sensibil si personal. Un spectacol pasional. 5 tineri se aduna in jurul lui Florin Fieroiu, care a colaborat cu Teatrul National pentru "Iubire"(Maia Morgenstern) si cu Teatrul de comedie pentru "Hoatele". A fost un spectacol avangardist intr-un spatiu avangardist (Muzeul National de Arta Contemporana la Palatul Parlamentului). Iuliana STOIANESCU (anul III la UNATC) prezinta cum spune ea un show poate prea personal, care valorifica la maxim spatiul neconventional de la MNAC. Dana BALINT (anul IV la UNATC coregrafie) e o balerina rebela vorbitoare care danseaza pe muzica de Ceaikovski. Am intalnit-o in lift inainte de spectacol, si era si in viata reala la fel de "dusa" ca pe scena . Cand e pe scena nu poti decat sa o crezi pe "cuvant". Ionut STANA (anul III la UNATC-Florin Zamfirescu- l-am zarit la premiera) este si el un rebel care ne "vorbeste" despre sens si despre ziduri, despre cum ne ducem in mod voit existenta intre doi pereti, cu frica de evadare. Mihaela DANCS este o dentista artista care "vorbeste" despre reasezarea si reprogramarea corpului. Si in fine, vine Florin FLUIERAS (anul III UNATC), care nu ne mai vorbeste despre nimic. El prezinta un "display"avand ca tematica fotbalul. El nu vrea sa transmita niciun mesaj, el vrea doar sa activeze o sensibilitate necesara intelegerii lucrurilor in propriul lor limbaj, dupa cum chiar el declara. Cu siguranta intr-o seara de sambata am vazut la Palatul Parlamentului o echipa tanara si plina de optimism, insufletita si "antrenata" artistic de Florin Fieroiu, care pana la urma tot neaplaudat a ramas.Wednesday, September 27, 2006
"Carmen" de Georges Bizet la Opera Nationala Bucuresti
Se intampla evenimente extraordinare cand artisti romani consacrati prin alte parti mai trec si prin Bucuresti. Ruxandra Donose a mai jucat la inceputurile carierei in Carmen in opera din Constanta, si dupa ce a mers pe la diverse festivaluri la Cortona sau la Salzburg, isi face debutul pe scena Operei Nationale din Bucresti. Un debut de scurta durata, cu ocazia celui de-al XI-lea Sommet al Francofoniei la Bucuresti, pentru ca artista este in acest sezon foarte ocupata. Premiera pe care o aduce aceaste productie "Carmen" este prima Carmen blonda. Ruxandra Donose ne dovedeste cum un personaj se contureaza din interior, si nu prin artificii exterioare, dupa cum chiar ea a declarat. "Carmen" este o opera in patru acte, care dureaza aproape patru ore. Nu te astepta sa vezi prea multa actiune, fiecare eveniment din desfasurarea actiunii este conturat insistent, ca la opera. Se pare ca scena de la Eroilor mai are de asteptat mult pentru productii moderne, avangardiste si originale.Oricum, am avut ocazia sa ma bucur de o productie clasica de bun gust. "Carmen" a avut premiera la 3 martie 1875, la Opera Comica din Paris. S-a spus despre "Carmen" ca ar fi cel mai jucat spectacol de opera. Poate stii povestea. E vorba despre un triunghi amoros clasic. Tigancii Carmencita (la care un amor dureaza "doar" 6 luni-un record as zice eu pentru zilele noastre) ii cade cu tronc soldatul de gardă Don José, care din pacate era un pic promis tinerei ţăranci Michaela. In urma unui incident, Carmen este arestata, si este lasata in paza lui Don Jose, care ii devine complice. A nu se rata actul IV, care, evident, ca la opera, da sens intregului "plot". O prestatie foarte aplaudata a Dorinei Chesei (Michaela). Decorul este minimalist, o piata seamana foarte mult cu un varf de munte si o arena de corrida seamaan foarte mult cu un restaurant. In actul patru, cu ocazia corridei de la Sevilla, foarte mult rosu.
L'amour est un oiseau rebelle
que nul ne peut apprivoiser,
et c'est bien en vain qu'on l'appelle,
s'il lui convient de refuser.
Rien n'y fait, menace ou prière,
l'un parle bien, l'autre se tait:
Et c'est l'ature que je préfère,
il n'a rien dit mais il me plait.
L'amour! l'amour! l'amour!
Si de-aici concluzia: prends garde à toi!
Adica fereste-te de dragostea neimpartasita.
Carmen ne marturiseste cum se desfasura pe vremuri climaxul procesului seductiei: sa cantam, sa dansam, sa iubim. E ok.
Friday, September 22, 2006
"Mama Boema" la Teatrul de Revista Constantin Tanase, Sala Rapsodia
De la emisiuni facute de Lazarov de genul "Geniali" (la care directorii de marketing pragmatici de la antena 1 renunta in favoarea unor tampenii de tipul "Ziua judecatii") generatiile mai tinere afla despre cum se distrau parintii l0r, despre cum incercau artistii sa pacaleasca cenzura comunista. Pe mine unul m-a impresionat tare mult povestea Stelei Popescu, care este originara din Basarabia.Din emisiunea respectiva am aflat eu ce vrea sa zica cu "Boema", si cu "soparla". Boema se pare ca este o gradina de vara (ce-o mai fi si asta), deschisa in 1928 pe strada Rosetti, langa muzeul "Theodor Aman", intr-un loc unde astazi nu mai este.. nimic. Soparla este un cod prin care se incearca transmiterea de mesaje in legatura cu regimul politic care sa nu fie cenzurate de responsabilii "culturali" din partid.
"Mama Boema" incearca sa reinvie acele momente de pe vremuri. Am asistat intr-o sala pe jumatate goala (careia i-ar face foarte bine o renovare) la ceea ce am descoperit ca inseamna "revista": momente de umor (poate nu cel mai fin) si momente de dans, o combinatie care seamana tare mult cu un revelion tipic tvr.
Despre o masca vesela si una trista, despre gay, despre barfe, despre ozn-uri,despre sex, despre moarte dupa mult sex, despre viata. Daca ai un loc mai in fata poti sa vezi cum se intipareste zambetul pe fata dansatorilor in momentul in care ies din culise in lumina reflectoarelor. Poti sa o vezi pe Stela jucand un rol de bunica de "revista", sau poti sa il asculti pe Arsinel cantand evergreen-uri clasice. O sa remarci ca in sala sunt mai ales persoane de o anumita varsta. Daca vedem in teatrul de revista "the closest thing to" musical atunci am putea sa resuscitam acest gen, am putea sa il perpetuam, sa ii dam o identitate romaneasca. Vreun investitor interesat?
Saturday, August 19, 2006
Palatul Brancovenesc de la Portile Bucurestilor
Cum ajungi la Mogosoaia cu transportul public? Cu 460 pe care il iei de la Laromet? Gresit. 460-ul nu circula decat pana la ora 21.00, iar samabata si duminica intre 11.00 si 15.30 nu mai circula deloc. Ciudat, nu? Pai si atunci trebuie sa iei microbuzul de la 1 mai (2 ron dus si 2 ron intors). Ar fi fost interesant daca si doamna de la informatii ratb 9391 ar fi cunoscut aceste chestiuni. Poti sa cobori la Prepeleac, si intri in parcul palatului fara sa mai dai 1 ron jumate, sau daca paznicu de la intrarea principala te vede mai asa... mai student si mai fara venituri, te lasa in pace sa admiri monumentu istoric. Vara asta, vara 2006 a fost o expozitie "Prima generatie", cu opere ale unor artisti din prima generatie de absolventi ale unor studii de arta de dupa revolutie. Opere interesante, adrese de mail si telefoane all over, in caz ca vrei sa pleci acasa cu ce vezi. In pivnita, cel mai sanatos aer conditionat pe care il stiu, in cuhnie si peste tot, numai opere ale artistilor post-revolutionari. Daca vrei sa intri si la muzeu, trebuie sa mai dai 4 lei noi. Zonele verzi din imediata apropiere a palatului sunt foarte bine ingrijite. Poti sa admiri si vilisoarele care se construiesc peste lac de palat si sa te relaxezi ascultand cainii latrand si zgomote de santier in contructie. Daca la Versailles poti sa te uiti la niste fantani arteziene pe muzica de Mozart, aici la Mogosoaia am putut sa admir parcul pe muzica de Azucar Moreno. Niste constructii intr-un stil romanesc, uitate de ai nostri. Poate ca si aici este identitatea noastra, la portile bucurestilor. Am avut ocazia sa imi amintesc de profesoara nebuna de desen din generala, care ne aducea albume si poze cu diverse stiluri si picturi. Eu cred ca cineva sa straduie sa scoata palatul brancovenesc la suparafata, dar mai e mult de lucru. Mi-au placut steagurile si indicatorul maro.
Monday, July 10, 2006
Manastirea Plumbuita in Colentina
Cand l-a intrebat Matei Basarab pe un spatar unde i-a batut pe tatari, spatarul a raspuns, zice-se, „colea-n tina”. Cam vaga aceasta indicatie, si mie, care chiar as vrea sa trec pe la Manastirea Plumbuita, nu prea imi foloseste la nimic. Problema mea e ca nu reusesc sa gasesc pe niciun ghid al Bucurestiului Manastirea Plumbuita. Oricum, pana la urma dupa ce am trecut de mai multe incercari, conform basmului, am dat de un indicator care indica Manastirea, totusi intr-o directie gresita. Intr-un final, am zarit printre copaci turla bisericutei de la Plumbuita. O istorie care se intinde vreo cinci secole, niste povesti cu niste tiparituri si cu niste tunele secrete care ar ajunge pana la Unirii la Palatul Voievodal. Poti sa vii aici si sa stai vreo doua ore ca sa scapi de oras, pentru ca timpul are aici alta curgere. Poti sa aprinzi o lumanare si sa pleci cu lumina in suflet.
Monday, June 26, 2006
De la Henri Coanda la Unirii si-nnapoi
Bucurestiul se schimba, si se schimba si sub ochii mei. Am avut ghinionul sa ma prinda liber intr-o zi o colega din Brasov care avea nevoie de ajutor sa treaca de la Gara de Nord la Otopeni. Okay.. care e calea cea mai scurta... m-am tot gandit si m-am razgandit. Pana la urma am luat 34 pana la Victoriei si apoi asa zisul expres. Asa zis pentru ca s-a lasat asteptat vreo 45 de minute. La fel si ca 300-le. Unul dintre soferii Ratb ziceau ca Tariceanu ar fi de vina. Intr-adevar trecuse mai devreme o coloana oficiala. Eu tind sa-i cred pe soferii Ratb, pentru ca cu o seara inainte, unul care se retragea m-a luat si pe mine vreo doua statii. Deci putem spune ca din cauza lui Tariceanu lumea mai pierde cate-un avion. Okay, bineinteles ca nu aveam cum sa introducem cartela, pentru ca 783-ul era full, asa ca am mers asa, cu colega de la Brasov care tot drumul s-a tot intrebat ce o sa faca daca vine controlorul. Okay, si am ajuns printr-un trafic accepatabil in Otopeni. Nimeni nu stia evident, unde sunt plecarile sau sosirile, pentru ca sefii Ratb s-au grabit sa bage mercedusurile alea noi inspre Tineretului, Baneasa si Crangasi. Otopeniul sa mai astepte. Ma despart de brasoveanca, fata de care imi crapase deja obrazul ca imi tot zicea ca la Brasov sunt tabele cu orele pe la care trece autobuzul, si ma intorc in oras. Evident, ma asez la placuta si astept 783-ul. Numai ca 783-ul nu a oprit la placuta, ci mai inainte de ea... alerg pana la el, si soferu imi face neste semne din care eu trebuia sa inteleg ca se retrage. Okay, nu ma enervez, sunt prieten cu soferul Ratb. In sfarsit, dupa inca o astfel de retragere, al treilea 783 opreste la locul stiut, la placuta.
Am constatat ca intrarea din Bucuresti dinspre Otopeni este o mare groapa. Peste tot se construieste, peste tot se largeste soseaua sau se face nustiu ce pasaj suprateran. Daca acum vreo doi ani ieseam din Bucuresti si aveam impresia ca intru intr-o padure, intr-un spatiu verde cat de cat amenajat (reclamele, eu iubesc reclamele, ma fac sa ma simt asa, mai civilizat), acum am avut ocazia sa vad copaci cu coaja smulsa, pentru ca tocami se lucra la largirea soselei. Asta e directia in care ar trebui sa mergem? Evident, aceea era directia, respectiv inspre Unirii.
Apa minerala in aeroport 75.000, cola 0,33 90.000, asa ca ia-ti din oras.
Monday, June 19, 2006
"Egoistul" de Jean Anouilh la TNB, Sala Amfiteatru
Radu Beligan vorbeste despre singuratate, si despre "sfarsitul banchetului" intr-un fel atat de natural in care chiar crezi ca e sincer cu tine, crezi ca iti vorbeste pentru ca stie el ce spune. Cea mai mare boala a omului este singuratatea. Cateodata, cand te gandesti la ea, moartea e ceva frumos, ceva romantic, poate. Chestia naspa e ca a doua zi esti teapan ca dracu. Poti sa vezi printre replicile personajului mica dilema a creatorului: sa scriu pentru public, sau sa scriu pentru critici. Cred ca Jean Anuilh i-a impacat pe toti. Cred ca la Sala Amfiteatru se joaca numai piese excelente. Afli aici si ce iti trebuie ca sa duci un trai decent in Paris, respectiv 20.000 de franci. Lunar. (piesa a fost scrisa prina anii 80) . Extraordinar.
"Veronika se hotaraste sa moara" dupa Coelho la Odeon
O piesa care incepe si continua dramatic, dar se termina optimist. Doar e dupa Coelho, trebuia sa fie si optimista. Fiecare om e mai mult sau mai putin nebun. Esti nebun cu adevarat daca nu recunosti ca esti nebun. Alfli aici despre chimia nebuniei. Daca ai lipsa de serotonina, esti nebun. Piesa ti se adreseaza pe mai multe niveluri. Vechea framantare despre cum e sa mori. Micul conflict intre parinti si copii in legatura cu destinul copiilor. Cu oameni care sunt mai mult asemantori decat sunt diferiti. Despre rabdare si despre normalitate. Aici moartea apare ca un dans sud-american foarte dragut. Muzica te mai gadila din cand in cand. La harfa sau la pian. Pe tine cand te apuca depresia? Cand e nor sau cand e soare? Sau si si... E ok.
Thursday, June 15, 2006
"Gaitele" de Alexandru Kiritescu la Odeon
Multe conflicte in legatura cu bani si mosteniri. Niste oameni care sufera din iubire care au niste povesti neconturate indeajuns. Mi s-a parut o comedie care nu este indeajuns de amuzanta. E o piesa clasica. Ideea de travesti este okay. Dorina Lazar este okay. Trupa de la Odeon are momente in care chiar face comedie. Programul tiparit poate trece drept orice altceva, mai putin drept un program tiparit. Muzica si sunetul puteau fi mai bune. E ok.Sunday, June 04, 2006
"Dublu CD" de Mircea Cartarescu la Humanitas
Intr-un tarziu am incercat sa-ti dau telefon, dar telefonul murise
Receptorul duhnea a formol, am desurubat capacul microfonului
si am gasit fierul ruginit plin de viermi;
am cautat surubelnita
si-am desfacut carcasa: de lita bobinelor isi prinsesera paianjenii panza.
Pe snurul impletit, acum puted, cu cauciucul mancat si sarma zdrelita
Isi lasau mirosul furnicile; l-am apucat, l-am smucit pan-a iesit din
pioneze cu tencuilala cu tot,
am tras de el pana am inceput sa apropii
metru cu metru cartierul tau de al meu
turtind farmaciile, cofetariile, pleznind tevile de canalizare
incalecand asfalturile, presand atat de mult stelele pe cerul violaceu, de amurg, dintre case
incat deasupra a ramas doar o muchie de lumina scanteietoare pulsand in aerul ars ca de fulger.
trageam de fir, si ca un sfant indian facand trapezul pe ape
statuia lui c.a. rosetti aluneca spre militie
consiliul popular al sectorului 2
se ciocni de foisorul de foc si se duse la fund cu tot cu o nunta
iar strada latina zambi ; trageam de fir, incolacindu-l pe brat, si deodata
casa ta cu brauri albe si roz ca o prajitura de var
aparu fereastra ta in dreptul ferestrei mele
geamurile pleznira cu zgomot
iar noi ne-am trezit fata-n fata
si ne-am apropiat din ce in ce mai mult
pina ne-am imbratisat strivindu-ne buzele
pulverizandu-ne hainele, pieile, amestecandu-ne inima,
mancandu-ne genele, smaltul ochilor, coastele, sangele,
ciobindu-ne sira spinarii,
arzand cu troznete, ca dati cu benzina
arzand cu gheturi alabaster ca stalactite de fum
cu ceara sfaraitoare, cu seu orbitor
pina cenusa a umplut lada de studio si chiuveta din baie
si paienjenii si-au facut plase in cosul pieptului nostru.
Mircea Cartarescu - "Ciocnirea"
I se spune postmodernism, si are de-a face, zice-se, cu decanonizarea, omniprezenta comunicarii mediatizate, denuntarea ideii de adevar obiectiv ca un mit al modernitatii, noua alianta intre arta si tehnica. Tu poti sa-i spui cum vrei. Oricum, e de citit. M-am uitat si eu pe poezii, si am inteles de ce astia mai tineri studiaza Cartarescu in scoala; eu n-am avut ocazia. "De ce iubim femeile" (care pe mine m-a cam enervat-probabil ca nu sunt in target) este doar the top of the iceberg. Aici e the real thing. Aici si in "Levantul". Aici gasesti o imagine a Bucurestiului de pe vremea cand exista un singur operator de telecom. Dar pana la urma e vorba despre ... despre ce crezi... despre dragoste.
Saturday, June 03, 2006
Muzeul National de Arta al Romaniei la Palatul Regal
Dupa Primul Razboi Mondial, regina Maria s-a hotarat sa isi stabileasca resedinta de vara la Balcic. Si-a construit un palat in forma de geamie turceasca, cu minaret inalt si gradini in stil oriental. La Balcic s-au consumat, zice-se amorurile ei vinovate cu frumosul colonel canadian Boyle si cu printul Barbu Stirbey. Regina Maria a atras ca un magnet, la Balcic, toata protipendada Bucurestiului. Politicieni, bogatasi, artisti. In cafenele turcesti se faceau si desfaceau guverne, prin casele tatarilor se refugiau amantii din Bucuresti. Aproape toti pictorii mari ai anilor 20-30 au lucrat la Balcic. Francisc Sirato, Nicolae Tonitza, Nicolae Darascu sau Jean Al. Steriadi puteau fi vazuti vara de vara cu sevaletele pe stradutele inguste ale Balcicului sau pe faleza.
As zice ca "Romania revolutionara"(CD Rosenthal) ar putea fi o identitate de tara.
Program 11.00-19.00. Inchis luni si marti.
Muzeul Aviatiei - Soseaua Fabrica de Glucoza
18 martie 1906 aparatul Vuia 1 se ridica de la sol 0,6 metri si zboara 12 metri prin mijloace proprii. 18 martie 2006 se deschide Muzeul Aviatiei intr-un nou amplasament in Pipera. Poti sa vezi machete in marime naturala ale modelelor de zbor, poti sa citesti niste povesti cu niste femei-pilot (Smaranda Braescu), sau sa pui mana pe niste modele mai noi folosite de armata. Parca totusi arata mai bine modelele de la Muzeul Militar, si poti sa ajungi si mai repede. Cand am fost eu, inca mirosea a vopsea, si nu era terminat. Poate acum e mai bine. Poti sa ajungi cu 5-ul, cobori unde vezi un avion (Fabrica de Glucoza) sau iesi la metrou la Pipera si intrebi.
Friday, June 02, 2006
"Patimile Sfantului Toma d'Aquino" (dupa Alex Mihai Stoenescu) la TNB, Sala Mare
Ei ii spun teatru. Mi mi s-a parut ca aduce mai mult a circ. Despre filozofie sex si altele. Mi-am notat eu un citat din piesa pe undeva, dar nu l-am mai gasit. Marius Bodochi e ok. Piesa nu. Poti sa mergi doar pentru Maia Morgenstern, care apare ca papa. Valentin Uritescu mai salveaza cate ceva. De fapt are singurul rol nesforaitor. Don't bother.
Muzeul National de Arta Cotemporana la Palatul Parlamentului, intrarea dinspre 13 septembrie-Uranus
Arata... occidental. Cand am fost eu, prin ianuarie, era o expozitie "Landscapes", foarte ok. Mi-a placut foarte mult liftul exterior, unde au filmat si reclame. De fapt, arta contemporana nu se lasa definita, asa ca va trebui sa mergi sa vezi. 5lei. Gratis pt studenti. 10.00-18.00. Nu este Georges Pompidou, dar este Palatul Parlamentului. Go see it.
Muzeul Militar National
Mi s-a parut singurul muzeu din Bucuresti in care exponatele sunt ordonate cronologic, pe caprarii, asa, militareste. Aici e si Coiful de la Cotofenesti-vezi National Geographic Romania iunie 2003. Au si avioane, uniforme, diorame, si chiar o capsula spatiala, sau ceva de genul. Cand am fost eu, era in lucru zona cu istorie contemporana (Ceausescu&the gang). Asa ca mai ma duc odata. Foarte bine organizat. Go see it.
"Agnes, aleasa lui Dumnezeu" de John Pielmeier la Odeon
O drama in care cel mai evident conflict mi s-a parut cel intre agnosticism si credinta. Cred ca pana la urma ajunge sa creada cine nu credea. Trei actrite, trei tipologii, poate o mica senzatie de claustrare. Jocul actritelor nu ingroapa prea mult mesajul autorului. Aaa... se fumeaza pe bune. Un pic emotionant. E ok.
"Simfonia Fantastica" (muzica Hector Berlioz) la Opera Nationala Bucuresti.
Un spectacol de dans, zice-se eveniment care ar trebui sa propulseze imaginea operei pe la noi. La fel ca si site-ul ala nou al operei, in care sincer nu m-am prea descurcat. Dan Puric salveaza onoarea. Neemotionant. E ok.
"A patra sora" de Janusz Glowacki la TNB Sala Amfiteatru
Marius Manole, remarcat si de Uniter. Albulescu si Simona Bondoc arata si joaca bine. Poveste de dragoste cu Mihai Calin si cu muzica buna. Despre cum ajungi de la comunism la capitalism, pe scurtatura. Un polonez scrie o piesa cu rusi care viseaza la America. Se digera bine intr-o sambata seara. Mie mi-a placut la nebunie Tania Popa. Are si actiune. Extraordinar.
Palatul Parlamentului, intrarea dinspre Izvor
5 lei pt romani, 20 pt straini. Niste sali de conferinta, niste tablouri de Sabin Balasa. Vedere superba de la balconul de unde n-a mai apucat sa vb... decat Michael Jackson ("Hello Budapest"). La intrare politai neprietenosi. Sala de bal de 22oo mp. E mare... Gratis pt studenti.
"O zi din viata lui Nicolae Ceausescu"- Denis Dinulescu la Teatrul Mic
Nu e extraordinar, si cateodata pare fara sens. Improvizatiile actorilor il mai salveaza. Muzica de fanfara de Alifantis sugereaza penibilul situatiei prezentate. Poti sa mergi numai pt fanfara.
Se preteaza cu o vizita la Palatul Parlamentului.
"Cum gandeste Amy"(David Hare-"The Hours") la Teatrul Mic
Despre viata, despre teatru, despre "being juge-mental". La inceput se cearta toti ca chiorii. Scena finala, Actrita (Valeria Seciu-Uniter pentru rol) si muzica (Toma Brandus/VJ Thomas) emotionante. Go see it. Hei, daca stii de unde se descarca muzica asta, da-mi si mie un mail...Tuesday, April 04, 2006
Eu am votat nu
Transport de noapte in Bucuresti?Asta ar insemna cam ce frecventa a masinilor? Poate ca frecventa pe care in prezent o are RATB intr-o zi de duminica ar putea fi considerata o frecventa civilizata de noapte. Ma intreb ce se afla dincolo de sondajul lansat de RATB. Oare ei chiar au resursele necesare pentru transport de noapte, sau e iar nevoie sa scumpeasca tichetul. Oare cat mi-ar lua sa ajung cu transportul de noapte din Pipera in Titan? O ora doua, trei? Eu am votat nu.
Subscribe to Posts [Atom]
